Knafaim

„Zic către nepoţelul meu:
– Am obosit, sunt om şi eu!
Mă lămureşte, la adică:
– Tu nu eşti om, tu eşti bunică!…”
Gabriela Genţiana Groza

Astăzi, 26 septembrie, în Moldova este sărbătorită ZIUA BUNICUŢELOR.

Dragele noastre bunicuțe, noi vă iubim pentru dragostea necondiționată pe care ne o oferiți din plin, pentru bunătatea și răbdarea voastră fără margini, pentru că doar cu un pupic ne vindecați de toate durerile, pentru că … sunteți!

O sfînta din icoane cu fața zîmbitoare,

Cu ochii de cărbune, cu părul ca de nea,

De-o bunătate rară, cu inima deschisă,

Curată ca și crinul. Așa-i bunica mea.

O, cum o văd și-acum, cu furca-n brîu înfiptă,

O văd și simt cum trece prin mine un fior,

Căci parcă-aud și-acum povestea cu crăiese

Și fusul la ureche cum sfîrîie ușor.

Această poezie îți este închinată,

Bunică scumpă, ție, din tot sufletul meu.

Ești sacră pentru mine și te asigur buno,

Că vie și măreață rămîne-vei mereu.

N. Labiș

Cu părul nins, cu ochii mici

Și calzi de duioșie,

Aieve parc-o văd aici,

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.

Din zori și pîna-n seara,

Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la țară…

Cata la noi așa de blînd,

Senină și tăcută,

Doar suspina din cînd în cînd,

La amintirea vreunui gînd

Din viața ei trecută.

De cîte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte,

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte…

St. O. Iosif

Toată ziua, ca furnica,

Îi dă zor, cu spor, bunica.

Paşii ei, târâş, în pripă

Nu stau locului o clipă.

Faţa-i blândă e brăzdată

Dar nu-i tristă niciodată,

Şi chiar dacă oboseşte

În ochi soarele-i sclipeşte.

Nu e zi ca să nu-i vie

Nepoţei în ospeţie,

Ca să guste din bucate

De bunica preparate…

Azi e ziua ei şi, iată,

Au venit toţi, laolaltă,

Nepoţel şi nepoţică

Cu drag mare de bunică;

Cu cadouri şi buchete

De garoafe, margarete…

Şi-o dorinţă îngerească –

La mulţii ani să le trăiască!!!

М. Vîlcu

Mulți ani frumoși și sănătoși

Pentru bunica mea.

Și-un cîntecel e darul meu

Acum, de ziua ta.

Bunicuța mea

Cu tine e-atît de bine!

M-alinți, mă răsfeți

Nicicînd nu mă cerți

Și știu cît te rogi pentru mine.

Îl rog acum pe îngeraș

Să te-apere de rău

Iar eu promit să fiu mai bun

Și-ascultător mereu.

Mulți ani frumoși și sănătoși

Să ai de-acum mereu

Și-un buchețel de-mbrățișări,

Acesta-i darul meu.

N. Mureșan

Iar casa ta, bunică,

Îmi pare, mai degrabă,

Un cuib de rîndunică

Sub streașina de iarbă.

Curată cum e neaua

Și-albastră ca mărgica

O văruiește steaua

Și-o mătură furnica.

O știu toți ghioceii

Și cucii din ariniști,

Și toată vara mieii

În jurul ei pasc liniști.

O luminează-n noapte

Legate sus, de grindă

Gutuile răscoapte

Cu miros de colindă.

La dulcile gherghine

Țesute în lăicere

Vin micile albine

Ca să culeaga miere.

Pisicile, în tindă,

Cum deapănă la gheme,

Îți pare c-au să prindă

Un fir pierdut de vreme

De-ajuns o vorbă-două

Să strig pe la ferestre

C-apar, cu ochi de rouă,

Toți iezii din poveste;

În umbra din unghere

Răsar pe loc piticii

Să deșertam de miere

Ulcioarele bunicii

În casa asta mică,

Atît de dulce mie,

Miroase-a tufănică.

Sau poate-a vesnicie?

A.Suceveanu